Comentariu George Onofrei: Zbor deasupra unui cuib de cuci
“De ce ar trebui directorul Aeroportului felicitat pentru că a adus Blue Air la Iaşi, de vreme ce aceasta e treaba lui de manager? Noi, PSD, am votat tot ce ţinea de Aeroport”. În linii mari, aceasta a fost poziţia exprimată de reprezentanţii majorităţii din CJ Iaşi atunci când Marius Bodea a prezentat consilierilor reuşitele din ultima vreme: curse interne operate de Blue Air, curse externe ale aceleiaşi companii, constituirea unei baze chiar aici, la Iaşi, precum şi perspectiva, din toamnă, a unei legături permanente şi directe aeriene Iaşi-Istanbul.
Fleacuri, neicuşorule, de vreme ce directorii sunt puşi în funcţii că să muncească, nu să ardă gazul pe banii contribuabilului! Unde mai pui că, în marea sa înţelepciune, plenul CJ a mai şi aprobat pentru Aeroport una-alta. Asta, desigur, după ce puterea din legislativul judeţean a vrut să schimbe denumirea instituţiei după ce fusese depus la Coana Europa dosarul pentru finanţarea construcţiei unei noi piste şi a unui terminal modern de pasageri.
Prin 2011, am aşteptat în Halta Aeriană Iaşi (de la acea vreme) un bun prieten timişorean (Carpatair încă mai opera zboruri pe ruta Timişoara). Când ne-am întâlnit, râdea cu gura până la urechi. Avea şi de ce: un aeroport mai ridicol decât cel ieşean nu îi fusese dat să vadă în întreagă sa viaţă – şi eu îmi amintesc “şocul cultural” pe care îl experimentam atunci când zburăm din Europa via Bucureşti, cu oprire finală în Iaşi. Greu îşi poate şterge din memorie orice pasager al acelor vremuri cum veneau bagajele de la cala avionului: aduse de “hamali” şi trântite pe gresia de la “terminal sosiri”.
În fine, putem cădea de acord că un manager al Aeroportului (şi, evident, nu e vreo funcţie arvunită pe viaţă) ia un salariu că să îşi îndeplinească o fişă a postului. Mai ales că are de partea sa şi un legislativ judeţean bun la suflet, milos, care îi face hatârul de a aproba nişte documente prin care să dezvolte Aeroportul Internaţional Iaşi. Bodea ar trebui, prin urmare, să nu îşi mai ia în aşa hal nasul la purtare, să accepte lecţia umilinţei în faţa Cavalerilor Aleşi ai Sfinţilor Untdelemnie şi Făinărie (de ambe orientări “creştineşti” – şi “creştinismul” de-a dreapta Tatălui Electorie şi de-a Stânga Tatălui Electorie) şi să zică mersi că, măcar din când în când, a fost milostivit cu ceva Pronie de Ales că să îşi facă lui gospodărie aviatică de uz personal.
Ar fi de aplaudat o asemenea atitudine – “domnule, şi-a făcut treaba, şi-a încasat salariul” dacă axioma ar putea fi aplicată la nivelul întregii administraţii. Dacă toţi directorii şi directoraşii şi-ar merita cu toţii salariile – mici, mari, asta e altă discuţie. Dacă orice funcţionar din administraţia locală şi judeţeană ieşeană şi-ar petrece toate cele 8 ore în slujba comunităţii, iar nu să folosească strămoşescul Solitaire că să mai treacă vremea. Dacă am avea şi consilieri mai interesaţi de propria comunitate şi mai puţin de a-şi crea pârghiile necesare pentru a-şi asigura vreo autorizaţie de construcţie, vreun contract dosit din banul public (şi astfel dispus să-şi vândă oricând votul puterii).
Cum ar arata un Iaşi în care un om de afaceri cu “biznizurile” puse pe butuci să nu tragă cu toţi dinţii să ajungă viceprimar pentru ca, după un an, să îl găsim mai bogat cu milioane de euro? Cum ar arăta un Iaşi în care regula să nu mai fie traseismul, prostituţia politică de cea mai joasă speţă, ci competenţa sau dorinţa de a scoate Iaşul dintr-o înapoiere istorică şi perpetuată cu sârg şi în prezent?
Aşa este, stimaţi aleşi judeţeni, hai să nu felicităm şefii instituţiilor din subordine, ci să le permiteţi celor competenţi să îşi facă treaba, dar şi să îi demiteţi pe cei care doar mimează că se spetesc, iar rezultate zero. Dacă nu ştiţi cum să măsuraţi indicatorii de performanţă, invitaţi la o cafea vreun director de mare firmă (neabonată la contracte cu “dedicaţie”). Va garantez că vă vor oferi sfaturi gratis.
Dar pentru ca toate acestea să se întâmple vreodată, ar trebui să ieşim puţin din Evul Mediu politic. Or, asta încă nu e posibil. Cel puţin nu înainte să dea vreo molimă. Iar molima care ar putea mătura practicile medievale o poate reprezenta doar votul. Votul celor care acum, încet-încet, se trezesc. Al celor care nu au mai votat niciodată – nici dreapta, nici stânga. Winter is coming!
Comentariu semnat de George Onofrei
Loading ...
