Ce învăţăm din povestea cu salariile de 2.000 de lei de la IKEA
Încet-încet, se termină povestea cu România, un rai pentru investitorii care oferă salarii mici. Ceea ce li se întâmplă celor de la IKEA, care ar oferi la angajare în Timişoara lefuri de 2.000 de lei nu e întâmplător. Nivelul de trai a crescut în ţara noastră, iar veniturile sunt în creştere, chiar dacă multe firme oferă bonusuri, prime etc pentru a fenta impozitele mari pe care ar trebui să le dea statului. E bine că oamenii reacţionează, pentru ca investitorii cu nume care vin în România să înţeleagă că s-au cam dus vremurile când ofereau lefuri la nivelul minim, iar lumea accepta pentru că nu prea exista alternativă. Da, există legea cererii şi a ofertei, dar e nevoie de un echilibru, astfel încât şi compania, dar şi angajaţii să fie mulţumiţi.
Pe de altă parte şi angajatorii sunt cocoşaţi de taxe (nu IKEA ar trebui să se plângă aici), iar lucrurile trebuie să se schimbe. Companiile ar trebui să fie mult mai vocale, pentru ca povara taxării muncii să se reducă drastic în România. Niciodată nu e momentul, niciodată statul nu are suficienţi bani, dar să mai caute guvernul şi măsuri pentru creşterea gradului de colectare, nu să-i pedepsească la infinit pe cei conştiincioşi care plătesc dările lună de lună.