Despre alternativa la Nichita în alegerile din iunie

Nichita nu e un politician (administrator) popular. Se vede cu ochiul liber asta. Dacă umbli prin oraş şi îi întrebi pe oameni ce părere au despre actualul edil, cei mai mulţi vor răspunde simplu: n-a convins. Cum e „gospodarul”, aşa e şi oraşul. Mereu începe câte ceva, dar niciodată nu duce la capăt. Un oraş minunat numai în cataloage, broşuri şi media obedientă.

Dacă nu eşti cu Nichita, eşti cu ceilalţi. Fie cu Oprea, fie cu Ciuhodaru sau cu Oajdea. N-ar fi exclus să auzim curând că toţi cei care îl critică pe actualul edil sunt cu Băsescu. Ca vorba aia, e un slogan la moda!

În orice caz, lui Nichita îi e o frică teribilă de alegerile din iunie. Doar gigantul USL îl mai linişteşte, însă cum nici imaginea liberalilor nu e grozavă în târg, teama e mare.

Adomniţei nu-l înghite, Fenechiu nu-i aduce voturi, iar mulţi alegători liberali se gândesc că antipatia faţă de Băsescu nu înseamnă automat dragoste de Nichita.

Până la urmă, în alegerile locale, ieşenii vor alege omul care îi va conduce în următorii patru ani.

Nici neamţul sibian Johannis n-are un partid puternic în spate, la fel cum nici PNŢCD nu-i oferă mare lucru lui Ciuhandu la Timişoara. Şi totuşi, cei doi au reuşit. Au câştigat oraşe mari, pentru că au convins. Şi-au recâştigat apoi clar mandatele, întrucât au şi făcut ceva.

La Iaşi, pânza intereselor ultimilor ani ar putea fi înlăturată. E greu, dar nu imposibil. S-ar putea intampla rapid, chiar în iunie 2012. Cu o condiţie: să existe şi voinţa necesară. La modul cum se prezintă acum lucrurile, nu sunt multe speranţe. Partidele se gândesc prea puţin la oraş. Nici măcar nu le pasă.

Logic ar fi ca ieşenii să le spună adio actualilor şefi, atât din primărie cât şi de la CJ. N-a convins nici unul, nici altul. Nichita a bulversat oraşul, iar Simirad n-a reuşit să mişte aeroportul. E suficient ca un alegător să vrea altceva. Dar pentru asta trebuie să existe şi alternativa.

Care ar fi varianta straşnică pentru Iaşi? Două figuri noi şi curate, care să nu aibă treabă cu păienjenişul din târg. Ba aş putea spune, să nu aibă treabă prea multă nici cu politica. Sau măcar să nu fie din prima linie.

Doi oameni care să nu candideze la primărie sau CJ împotriva cuiva, ci împotriva aceloraşi obiceiuri proaste de ţaţe politice, care nu văd niciodată dincolo de prag. Două candidaturi pentru oraş şi judeţ, nu pentru clanurile şi grupurile din care fac parte.

Puţine sunt semnele că e luată în calcul o asemenea strategie. Calculele sunt legate de listele de consilieri, de negocierile ulterioare cu câştigătorul şi de o poziţionare cât mai bună la parlamentarele din toamnă. Cu 15 sau 20 la sută la primărie (sau CJ) şi o campanie bună, perdanţii se gândesc că pot câştiga deputăţia la toamna într-un colegiu din municipiu.

Acelaşi calcul şi-l face inclusiv Daniel Oajdea, care ştie că meciul din noiembrie din Dacia ar putea fi chiar mai greu decât cel din 2008.

Cu 90 de zile înainte de ziua votului, la Iaşi încă e linişte. Societatea civilă e ocupată cu criza, iar partidele cu interesele. Exista alternativa? Da, exista!

Politica

Comentarii

10 comentarii to “Despre alternativa la Nichita în alegerile din iunie”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)